Padiș este un paradis atunci când vine vorba despre trasee și locuri frumoase de vizitat.
Sinceră să fiu mie chiar îmi place să merg pe mici drumeții, dar în felul meu încet și foarte încet. Îmi place să admir peisajul să stau mai mult timp în anumite locuri, să fac o mulțime de poze.
Cât despre rezistență? Asta este o altă poveste. Cei drept nici în stilul meu de mers nu prea am, dar când pasul este mai rapid nici atât.
Despre subiectul de mai sus este și următorul articol din seria „Povestiri din călătorii„.
Cum nu ai citit nici un articol din această rubrică? Îți las două din cele mai interesante de până acum:
Mi-am pierdut soțul în Budapesta
Mi-am pierdut buletinul în Grecia și drumul spre Ohrid
Acum că ai citit titlurile de mai sus spui că sunt o uitucă și zăpăcită, dar nu este chiar așa. Nu întotdeauna a fost vina mea, citește să vezi.
Să înceapă un weekend cu prietenii în Padiș:
Aventura mea în popasul turistic Padiș
Am tot auzit povestea soțului cum a mers el mulți km pe jos în Padiș și a dormit în butoaie și vai ce aventură a avut în adolescență. Așa că ne-am hotărât 7 prieteni să mergem în Padiș să dormim la butoaie.
Eram trei perechi și un băiat ce urma să doarmă cu noi în butoi. Nu era prima dată când împărțeam o cameră în excursiile de grup.
Ajungem la cazare aflăm că sunt butoaie de două persoane și altele de patru persoane. Luăm două de două persoane și unu de patru persoane. Zic: ” pe un pat ne punem bagajele, mai pe jos, ne descurcăm cumva”.
Deschidem butoiul de două persoane, erau destul de ok ca și spațiu. Îl deschidem pe al nostru și reacția a fost: ”vom muri asfixiați” . Puteam să intrăm toți trei stând în picioare, dar nu aveam loc să ne mai mișcăm. Aveam paturi suprapuse, iar pe locurile de sus abia încăpeau ca înălțime bagajele, dar să doarmă un om.
Am mai luat un butoi și acum fiecare cu butoiul său. În butoi era un calorifer pe curent, a fost destul de cald înăuntru.
Seara au făcut băieții un grătar și la culcare, căci a doua zi trebuia explorată zona.
După ce ne bem cafeaua la restaurantul de lângă și luăm micul dejun cu mâncare adusă de acasă ne pornim la drum. Prima drumeție o facem pe dealul din fața noastră la Biserica Moțului.
Înainte de a continua vreau să fac o paranteză mai mare. La mersul pe jos prin orașe bucurându-mă de obiectivele turistice duc destul de mult. Să îți faci o idee cel mai mult am făcut 27 de km și a doua zi am luat-o de la capăt. Când vine vorba de urcat mai mult timp rezistența îți spune cuvântul, respir ca un urs. Una din cele mai mari provocări ale mele, când vine vorba despre drumeții este rezistența.
Drumul până la Biserica Moțului a fost greu, căci am avut mult de urcat, dar m-am descurcat bine. Peisajul ce l-am văzut de sus a fost uimitor și te indemna ”hai să vedem ce se ascunde după dealul acela”.
Ne-am odihnit putin și era prea devreme să mergem acasă și prea târziu pentru o drumeție lungă. În cele din urmă ne hotărâm să mergem la Peștera Cetățile Ponor pe un traseu marcat. Pe indicator ne zicea o oră și ceva. Perfect, nu este mult și avem timp să ne întoarcem.
În drumul nostru trecem pe lângă gospodării de-a localnicilor, ne oprim pentru un langoș și un pahar de apă rece. Ne mai uităm la preparatele lor tradiționale de dulceță și siropuri, interesante, poate luăm când ne întoarcem.
Întrebăm acei oameni dacă este mult până la destinație și ne zic: ”aveți un pic, dar nu mult și drumul este ușor. Voi faceți mai puțin că sunteți tineri”. Încrezători plecăm la drum.
Trecem de casele lor, urcăm o pantă mică, ne bucurăm de flora și fauna întâlnită în drum, de pădurea ce urmează să intrăm în ea.
Sigura persoană obosită și respira ca un urs am fost eu. Nu am vrut să fac o oprire mare să nu creadă că nu mai pot continua.
Urcarea în pădure a fost abruptă și multe porțiuni din pădure erau la fel. Am mers pe cărări mai înguste cu pârâul în drept cu noi, călcând pe o piatră alunecoasă riscam să picăm în vale.
Aici am cedat și am cerut o pauză mai mare. Toți au fost de acord și ne-am așezat fiecare pe câte o piatră uscată și am admirat peisajul. Pentru mine drumul prin pădure a fost destul de greu, oare vor mai fi porțiuni grele? Rămâne de văzut!
Plecăm din nou la drum, coborâm spre un alt pârâu foarte frumos, trecem podul din lemn. Bine, ne-am oprit să facem câteva poze căci peisajul era absolut fantastic, iar sursurul apei…
Eu eram ultima, uneori la vreo 20 de metri în urma lor. Mersul lor era prea rapid pentru mine și nu puteam să mă bucur de peisaj. Soțul meu ar fi mers cu ei, dar nu putea să își lase soția în urmă așa că s-a resemnat și acum eram doi în urma grupului.
Trecem de niște brazi, sărim un alt pârâu și dăm peste o poiană, Poiana Ponor. Este cea mai frumoasă poiană pe care am văzut-o vreodată. Avea un verde super în bătaia soarelui, iar în locurile umbrite era o nuanță mai închisă, traversată de pâraie șerpuite ce adăuga o altă culoare și înconjurată de pădurea de brazi de un verde închis. Un peisaj parcă scos dintr-un tablou.
Aici am făcut o altă oprire mai lungă să ne tragem sufletul și să admirăm peisajul. Mi-ar fi plăcut să urc acel deal dintre păduri să văd ce minunății ascunde, mi-ar fi plăcut să fac o mie de poze și nu m-aș fi săturat de peisaj.
Și acum după 4 ani de la această excursie, încă mă gândesc la Poiana Ponor și vreau să revin pentru a putea să o admir mai mult timp și să o explorez în ritmul meu.
Roșie la față la fel ca geaca de pe mine, plecăm spre destinația finală Peștera Cetății Ponorului. Urcăm din nou pe un drum și dăm de un camping și alte priveliști spectaculoase.
Înaintăm pe un drum forestier. Ah în sfârșit drum forestier și pot să mă mai liniștesc și eu până la noi urcări. Cei drept abia mai respiram și aveam nevoie de o pauză mult mai lungă, dar nu am putut să mă îndepărtez atât de mult de grup.
Vedem indicatorul spre destinația noastră, o luăm prin pădure. Coborâm, este mai bine decât la urcare, răcoare printre copaci, căci m-am încălzit destul de mult. Ajungem la o margine de prăpastie și trebuie să coborâm ținându-ne de cabluri , gândul meu spus cu voce tare: ”Aici o să mor”.
Drăguță din fire îi las pe ei înainte că dacă pățește careva ceva eu nu mai merg, glumesc! Îmi era foarte frică de coborâre să nu alunec sau să îmi scrântesc vreun picior și mergeam foarte încet. Până la urmă am prins curaj când am văzut un băiat cu mama sa ce m-au depășit. Păi sunt eu mai slabă ca un copil de vreo 10 ani?
Ajunși pe o porțiune mai dreaptă, ne-am odihnit și am admirând peisajul. În fața noastră este o gaură mare în stâncă ce te duce spre necunoscut. Un necunoscut ce ai vrea să îl explorezi.
Cei drept lucrurile frumoase sunt greu de găsit, iar drumul spre ele este anevoios, așa și cu Peștera Cetății Ponorului.
Eu aș fi vrut să coborâm spre intrare, adrenalina își făcuse apariția și nu mai îmi era frică, dar din păcate ceilalți membri ai grupului nu au mai vrut. Ne așteaptă un drum lung de făcut până la cazare și era deja târziu.
Hai pe drumul de întoarcere, rapizi din fire, eu roșie la față ca și geaca de pe mine și respiram tot mai greu, nu am putut ține pasul cu ei. Când am ajuns la cabana Salvamont am vrut să le cer să mă ducă cu mașina la cazare, dar nu i-am găsit acolo.
Toți au râs de mine că am mers la Salvamont să mă ducă acasă și ce drumeții visez eu dacă nu le pot face. Da și acum după atâția ani mai râd pe seama mea.
Ba mai mult mi-au spus: ”Cum ai urcat pe vârful Omu, dacă nu poți face un traseu atât de ușor?” Cum să îl urc, tot cu respirație ca de urs și 5 minute a lui Marian. Dacă vrei drumeții de 5 minute de-a lui Marian să îmi spui. Ce aventură am avut pe vârful Omu!
Revin la drumeția din Padiș, i-am lăsat să plece în față, iar eu cu soțul meu am mers pe ritmul meu, încet și foarte încet. Cred că am făcut doar vreo 2 opriri la porțiunile de urcare și am ajuns după ei cu vreo 40 de minute, așa pe înserate.
Ca să țin bine minte această drumeție pe la mijlocul traseului mi s-a dezlipit și talpa de la papucii de munte. Pur și simplu o țineam în mână, au rămas doar câteva cartoane și talpa dinăuntru. Hop hop cu un mers mai legănat până la cazare, când am ajuns eram udă la un picior și foarte înfrigurată.
Seara am ieșit doar să mănânc și nu mi-a mai trebuit nici o distracție precum au făcut ceilalți.
A doua zi plecăm acasă. Prima oprire sunt la gospodăriile localnicilor pentru a cumpăra produse tradiționale. A doua la Glăvoi, acel camping pe lângă care am trecut cu o zi înainte. Am băut un suc la buticul de acolo și am admirat peisajul ce ne înconjura, foarte frumos.
Cu toții am rămas cu gândul că într-o zi ne vom reîntoarce în aceste locuri minunate, popasul turistic Padiș.
Dacă te interesează mai multe detalii despre popasul turistic Padiș ai articolul. Acest articol va apărea curând.
Concluzii despre rezistența mea la trasee
Chiar dacă îmi este greu la drumeții cu urcușuri și coborâșuri, voi continua să le fac în stilul meu, încet și să mă bucur de fiecare peisaj întâlnit în calea mea. Mie îmi place să mă bucur și de drumul parcurs până la destinație, nu doar de destinație.
Dacă și ție îți place să faci ceva, chiar dacă nu o faci în mod profesionist, continuă să o faci! Bucură-te de fiecare moment și de drumul până la destinație, indiferent despre ce drum este vorba. Ai prins ideea?
Să revenim la Padiș chiar merită să îl treci pe lista ta cu locuri de vizitat, dacă nu ai făcut-o încă. Îți garantez că vei vedea locuri absolut fabuloase de care te vei îndrăgosti și cu siguranță vei vrea să te întorci.
Și eu vreau să mă reîntorc în zona Padiș pentru a explora alte locuri și în special vreau să mai ajung în Poiana Ponor ce mi-a rămas în minte de atâția ani. Nu știu dacă o voi mai găsi la fel de frumoasă ca și atunci, dar cu siguranță voi descoperii noi locuri superbe în zonă.
Pe mine mă găsești pe următoarele rețele sociale:
Dacă ți-a plăcut te poți înscrie la blog pentru a afla și alte locuri interesante despre România și alte țări a lumii. Ai jos de tot formularul de înscriere unde trebuie să treci numele și adresa de mail. Pentru a-ți confirma înscrierea trebuie să accesezi linkul din mailul primit de la mine. Caută-l și în categoria SPAM. Mulțumesc!
Cititorule, nu renunța la lucrurile ce îți plac!
Un gând despre &8222;Când nu ții pasul cu prietenii pe traseu în Padiș&8221;