Intamplarea ce urmeaza sa fie relatata se bazeaza pe proverbul “a disparut ca magarul in ceata”.
Acum cativa ani, ne hotaram sa mergem cu niste prieteni, la targul de Craciun de la Budapesta. Toate bune si frumoase, ne luam cazare, ne facem bagajul, imi pun bandajele la mine si plecam la drum.
Cu cateva zile inainte de plecare am fost operata la mana dreapta. Aveam un mulaj din ghips si trebuia sa stau cu degetele drepte, deci nu puteam sa imi folosesc mana. In fiecare seara trebuia sa fiu curatata si bandajata din nou. Aceasta operatiune nu m-a convins sa renunt la calatoria mea.
Ajungem in Budapesta, gasim cazare, un super apartamentul cu loc de parcare subterana, toate bune si frumoase. Masina era in siguranta, deoarece a doua zi nu o foloseam, ci voiam sa mergem pe jos prin Budapesta.
In seara respectiva am observant ca aveam semnal la telefon, dar nu puteam sa sun. Am pus prefixul de Romania manual, nimic. Asta este, doar nu ma despart eu de sotul meu… Ce se poate intampla rau?
A doua zi, plecam la explorat orasul si targul de Craciun. Prima noastra oprire este la Catedrala Sf Stefan. Noi urcam in turnuri, iar prietenii nostrii se hotarasc sa continue explorarea orasului si sa ne intalnim pe drum. Foarte frumoasa privelistea de sus, insa un frig de mori. Mai stam putin in catedrala sa ascultam ceva cantece, ne-au placut, spre surprinderea noastra.
Ajungem la targ, nu luam nimic ca ni se pare scumpe produsele, vizitam cladirea parlamentului si mergem spre podul cu lanturi. Aici ne intalnim cu prietenii nostri ce plecau spre casa, doarece le era foarte frig. Eu le-am spus: “luati-va ceva pe dedesupt de pataloni ca este foarte frig din cauza Dunarii”. Cine sa ma asculte, ei cu moda.
Ajungem la Bastionul Pescarilor, ne facem poze, ne bucuram de peisajul oferit de Pesta, totul este perfect. Ce-i drept ne era putin frig si voiam sa mergem sa ne incalzim la barul de la Bastion. Hotarati, plecam…
In drept cu Biserica lui Matei Corvin imi intorc capul sa ii spun ceva sotului meu, imi indrept privirea si apoi ma intorc spre el… nu mai este… Doua secunde daca a fost toata miscarea.
Acum spune-mi daca nu se potriveste zicala de mai sus?
Ma uit pe platou sa vad daca nu este printre oameni, desi nu prea erau multi, nimic.
Ma uit pe Bastion, erau scari ce duceau la etaj, nimic… Zic: “aici este interzis, nu cred ca a mers”, desi mai erau oameni acolo.
Ma uit pe jos, daca nu cumva s-a deplasat vreo dala si a cazut in canal sau ceva. Apas usor pe ele… Nimic
Incep sa ma panichez….
Dau sa il sun… Nu merge telefonul meu…
Incep sa lacrimez… ce sa fac? Nu pot sa il sun si mai am si o mana bolnava. De parca doua maini sanatoase m-ar fii ajutat mai mult in situatia de fata..
Ma hotarasc sa plec spre localul respectiv, ca poate a trecut pe langa mine si nu l-am vazut. Daca nu e nici acolo, merg la cazare si il sun de la prietenii nostrii. Nu stiam exact unde este cazare, dar m-as fii descurcat cumva.
Mai era o posibilitate, sa rog pe cineva sa il sune de pe numarul lui, dar nu stiam cum sa ii zic. Ei acum m-as descurca cumva.
Fac doi pasi spre bar si aud in spatele meu: “soare, da unde pleci fara mine?”
Puff ce m-am umplut de nervi amestecati cu bucurie si o mare usurare, ca a disparut ceata si a aparut sotul pierdut.
Bine, dupa ce a primit doua palme de la mine peste brat, l-am luat la intrebari.
– Unde ai fost, mai copile? Am crezut ca ai picat in canal
– Am fost sus pe Bastion, ti-am facut cu mana.
– Nu aveai voie sa urci acolo!
– Stiu, dar au mai urcat oameni, da ce poze am facut…
Da, de poze imi era mie la ora aia, parca si mana operata a inceput sa ma doara. Bineinteles ca s-a distrat pe seama mea cu dalele si canalul.
Plecam la barul respectiv sa bem un pahar de vin fiert si sa stam la caldura in timp ce ne bucuram de peisajul frumos. Merge sotul meu sa ia un pahar de vin fiert si imi cere niste maruntis, nu mai retin cat.
Vine socat si imi zice:
– Cand mi-au cerut maruntisul am crezut ca nu au sa imi dea rest, dar nu erau destui bani. Ooo asta e cel mai scump vin fiert pe care l-am baut.
– Este bun vinul?
– Este bun, vezi paharul asta? La ce scump a fost, il duc acasa!
Este un pahar din polistiren cu inscriptia barului respectiv. Paharul il am acasa cu banii colectati din tarile vizitate.
Din clipa aceea mi-am tinut sotul de brat sa nu mai dispara ca “magarul in ceata”. Am mai vizitat castelul Buda si am plecat la cazare.
Toata excursia a decurs bine si am ramas cu o amintire placuta, ce ma amuza de fiecare data cand mi-o amintesc.
Daca ti-a placut poti sa te incrii la blog, ai mai jos formularul de inscriere. Trebuie sa iti treci numele si adresa de mail, iar apoi sa confirmi inscrierea in mailul primit de la mine. Cauta mailul de la mine si in categoria SPAM, uneori intra acolo. Multumesc!
Pe mine ma gasesti pe retelele de socializare de mai jos:
Cititorule, fa-ti amintiri placute oriunde mergi.
Zi cu amintiri frumoase!
Amuzantă întîmplare, descriere frumoasa. Felicitări!
🤗🤗