Cand pleci intr-o calatorie pe cont propriu trebuie sa iti organizezi tu cazarea, obiectivele turistice, transportul pana acolo si transportul local daca este nevoie, asigurare si multe altele. Ca in oricare calatorie poti avea momente de neuitat atat placute sau neplacute, eu le spun simplu amintiri sau povestiri din calatorie.
Vreau sa incep o serie de povestiri din calatorie, bineinteles din calatoria nostra, aceste povestiri nu sunt in ordine cronologica, ci le scriu in ordinea in care imi vin in minte atunci cand ma pun la laptop. Zic sa ii dam drumul la Povestiri din calatorie:
Mi-am pierdut buletinul si interminabilul drum spre Macedonia de Nord
Mai stiti piesa „Pierdut buletin”? Eu am auzit-o de prea multe ori… Acesta peripetie imi va ramane in minte pentru toata viata, privind in urma este amuzanta insa atunci… Aveam mai multe zile la dispozitie asa ca ne-am impartit timpul in cinci zile la mare in Grecia in zona Halkidiki, doua zile la Salonic sa vedem orasul si de aici inca cinci zile in Macedonia de Nord la ceva prieteni.
Salonic sau Thessaloniki depinde cum il stii este un oras foarte frumos, cu multa istorie, peisaje frumoase, viata de noapte, aglomerat, gasesti tot ce vrei. In ultima seara ne odihnim intr-un parc, nu mai stiu de ce am umblat in geanta si am scos portofelul pe banca, partea proasta este ca nu l-am mai pus inapoi, grabiti in drum spre hotel, ca urma sa vina ploaia, imi vine un gand in minte, „Am luat portofelul de pe banca? „Nu, nu il luasem… ne-am intors la fel de grabiti inapoi, dar disparuse.
Aveam in portofel actele, cardurile si banii (lei, euro, denari), partea buna este ca eu niciodata nu tin toti banii in acelasi loc. Atunci cand am multi bani cash la mine ii impart in portofele si mai pun in bagaj de rezerva ca nu se stie cand poti pierde sau sa ti se fure portofelul . Mi-am luat acesta masura stiind ca sunt mai zapacita si pot sa pierd lucruri, precum s-a si intamplat.
Erau ceva barbati cu copii prin parc ii intrebam daca au vazut portofelul, ne interesau actele ca banii aia e, ne-au sfatuim sa mergem sa cautam prin containarele de gunoi, pe sub ele… nu ne ramane decat sa cautam poate poate ne loveste norocul… se uitau asa ciudat oamenii la noi cand cautam in tomberoane sau containare, mergem la restaurantul la care mancasem poate l-am uitat acolo, nimic.
Cum cautam cu disperare portofelul, am inceput sa plang, da sa plang… reactia sotului: „Taci femeie ca zic astea ca te-am batut”, mai suspin o data „ma baga la puscarie ca te maltratez si ce faci atunci?” stati linistiti nu am fost certata, in astfel de momente cand unul face o prostie incercam sa facem haz de necaz pana ii trece supararea ca dupa aia este timp de scos ochii. „Scos ochii ” asa in gluma.
Ce facem acum? Partea buna este ca stiam ce am de facut, citisem inainte sa plec pe un blog cum autorului i se furase portofelul tot in Salonic si ce e de facut . Trebuia sa mergem sa dam o declaratie la politie si cu aceea declaratie sa mergem la ambasada sau consulat pentru a ne da un document ce inlocuieste C.I.
Asta facem, intrebam doi politisti sa ne indrume spre un post de politie, ne arata pe unde si mergem.. da ce sa vezi nu gaseam cladirea, cu GPS-ul in mana nu vedeam cladirea politiei, ne tot uitam dupa steguri, nu erau asa ceva. Stam prin zona vreo 15 minute cand la o cladire parcheaza un politist cu o motocicleta, cladirea asta este sediul politiei? Urcam la etaj, ne inregistreaza in baza lor de date ne da documentul dorit si plecam la hotel.
A doua zi de dimineata caut banii mai aveam fix 100 de euro si 2 zile pana ne intra salarul, problema era ca trebuia sa mai bagam motorina pana in Macedonia de Nord. Sun la consulat ii spun ce ma doare, imi zice unde sa ajung si ca ma astepta. Consulatul Romaniei din Salonic se afla intr-o zona rezidentiala de case, foarte frumoase pline de flori colorate. Printr-o gluma doua consulul ne zice ca s-ar putea sa nu putem trece in Macedonia de Nord deoarece documentul este recunoscut in EU, super. Pe o foaie A4 este o poza cu mine si datele personale, documentul este gratuit.
Plecam spre Macedonia de Nord nu inainte sa ne oprim pe la Pella, ”nu se poate sa trecem pe langa Pella sa nu intram”, zic eu. Intrarea la muzeu plus sit-ul erau 15 euro de persoana, ati inteles privirea sotului meu cand stia ca nu are suficienta motorina pana la destinatie si trebuie sa mai bage. Ne-am dus ca nu poti cu mine cand vreau sa vad ceva. A fost interesant si cred ca si-a meritat toti banii.
Pe urma ne-am oprit la Edessa, aici este o cascada inalta ce merita vizitata, nu puteam trece pe langa, am bagat motorina, am mancat si am mai ramas cu 20 de euro in buzunar, hai la drum ca se intuneca.
Plecam spre granita acum vedem daca ne lasa sa intram in Macedonia de Nord, un apus atat de frumos printre dealurile Greciei de ne-a luat tot stresul, al meu disparuse de cand am ajuns la Pella. Inainte sa ajungem la vama ii trimit mesaj prietenei mele unde suntem, ne setam orasul Ohrid pe harta, inchidem netul doar locatia era pornita si hai sa vedem ce va fi.
Ajungem la vama ii dam documentele, fiecare ce are… vamesul imi cere C.I, ii explica sotul meu ce s-a intamplat si ne zice sa tragem pe dreapta ca el nu stie de astfel de document si trebuie sa isi intrebe superiorul. Tragem pe dreapta si asteptam… 5, 10, 15, 20 minute alte masini tot treceau numai noi nimic, ba chiar de Romania. Vai astea nu ne lasa sa trecem si nu avem destula motorina pana acasa si nici bani, doar 20 de euro marunti. Vine vamesul… ne intreaba daca avem ceva de declarat tigari, alcool… „nu domnule nu avem”, noi cu baxul de 24 de beri in spate. Ne da documentul si ne face semn sa trecem, daa sa trecem granita. Da nu sunt eu norocoasa? Normal ca sunt. Stati ca aventura nu s-a terminat.
https://candplecaminlume.com/2021/12/19/ce-sa-vizitezi-in-ohrid/
Se intunecase deja, pe drumul ce urma sa mergem am mai fost o data cu 3 ani in urma insa atunci am mers invers si eram cu toata familia vreo trei masini, acum suntem doar noi si 20 de euro in buzunar. Este vorba de vreo 100 de km facuti prin padure si munte, noaptea, nimic special.
Cu locatia pornita mergem pe acel drum si mergem parca nu se mai termina, eram doar noi pe tot drumul nici o masina, fara semnal, mai aveam putin si intram pe rosu, tot ce iti poti dorii in concediu este sa ramai oprit noaptea in pustiu fara semnal la telefon si bani. Sotul meu imi propune sa ne indepartam de drum ca vazuse el ceva lumini printre copaci, categoric nu… nu te abati niciodata de la drum, stiam ca trebuie sa ajungem da nu mai ajungem, era ora 11 si noi tot pe drum. Zaresc o femeie pe drum, incetinim ii strig „Ohrida?”, doamna imi face semn tot inainte… Doamne aparuse zambetul pe buzele noastre, aventura putea continua.
Dupa vreo 20 de minute dam de civilizatie, am reusit, mai mergem putin si intram in Ohrid. Ma simteam ca acasa, stiti sentimentul de acasa, cel de siguranta? Acela il aveam si noi. Am oprit la primul peco sa luam wifi pentru a o sunam pe prietena noastra sa ne zica exact unde sa ajungem. Biata de ea era ingrijorata pentru noi. Dupa ce trecem de Ohrid o luam spre Albania dupa una din curbe este o parcare mare cu case si biserica, aici parcam, coboram scarile si pe partea stanga stau ei. Plecam la drum.
Sa se asigure sotul meu intra in orasul Ohrid pe centru, sa mai intrebe. Ne intampina un paznic ce nu stia engleza sa auzi conversatie in romana cu macedoniana pe o localitate numita gresit de noi:
sotul: uite, vreau sa ajung la „Trejeca”, pe unde sa o iau? ii arata sotul meu telefonul cu harta
paznicul: „Trejeca”? No „Trejeca”… „Tarpeita”
sotul: no „Tarpeita”, „Trejeca” unde ii?
paznicul: No „Trejeca”… „Tarpeita”
Atunci mi-am dat seama ca poate nu il pronuntam noi bine, ii confirm numele sa ne zica pe unde sa o luam, conversatia dintre cei doi continua:
sotul: „Tarpeita”, „Trejeca” cum s-o numi pe unde sa o iau?
Paznicul: Go Albania, ne face semn sa ne intoarce si sa inaintam spre Albania.
Dupa alti 20 de km facuti pe malul lacului ajungem la locatia dorita Trpejca . Am ajuns la prieteni nostrii, iar seara s-a terminat cu o bere din spatele masinii si FIFA la baieti. Pe tot parcursul sederii noastre acolo mi s-a pus melodia lui Smiley – pierdut buletin
Dupa acesta aventura suflu si in iaurt, in portofel imi las doar cativa bani si un singur card cu bani, ca nu stii ce ti se intampla pe unde mergi si intotdeauna e bine sa ai de rezerva… in caz de… Actele de identitate le las in rucsac in buzunarul cel micut, de atunci nu mi-a mai uitat portofelul, nici genta, doar palaria, pe care am recuperat-o de fiecare data.
Sper ca va placut acesta mica poveste despre pierderea actelor de identitate si banii in Grecia. Acum este doar o amintire care ma amuza, insa atunci a fost putin cam stresant. Important este cand totul se termina cu bine si daca am fi ramas fara motorina la masina ne-am fi descurcat noi ca doar suntem romani.
Multumesc frumos! Nu uita sa iti traiesti propria aventura si sa te comporti responsabil pe unde mergi, reprezinti ROMANIA.
Ai zambit astazi cititorule?
- Itinerariu Turcia – prezentat prin poze
Itinerariu din Turcia prezentat prin poze - Vacanță în Antalya fără all-inclusive
Poți să mergi în Antalya fără all-inclusive. În articolul acesta din voi spune experiența noastră și câteva informații utile. - Cappadocia un loc de poveste sau realitate?
Cappadocia realitate sau loc de poveste? - Informații și sfaturi utile despre Istanbul și Turcia
Acest articol te ajută să te descurci mai ușor în Turcia. - Ce să faci în Istanbul, Turcia?
Istanbulul, mai este recunoscut internațional datorită gastronomiei sale, precum și pentru diversitatea de cumpărături. Fie că vorbim de bazare sau străzi cu magazine comerciale. Ce să faci în Istanbul, îți voi spune după ce îți voi lăsa câteva articole ce te pot ajuta să descoperi mai bine orașul. Informații utile despre Istanbul Istoria orașului Istanbul … Continuă să citești Ce să faci în Istanbul, Turcia?
Super aventură,. Îți amintesc încă o aventura când ai uitat portofelul cu 200 de euro la toaleta într-o cofetărie la Veneția, noroc cu o doamnă drăguță care a venit imediat după tine. Eram și eu pe acolo 😸😸