Fiind o zi speciala vreau sa va povestesc despre oamenii intalniti in calatoriile noastre de-a lungul timpului si a caror fapte mi-au ramas intiparite in minte, desi au trecut cativa ani buni de la intalnirea cu ei. Faptele simple facute la momentul potrivit pot valora mai mult decat ne putem astepta noi, fiind martori al evenimentelor ne pot schimba perspectiva asupra vietii. Am sa va spun doua povestioare din doua tari diferite de pe doua continente, ce au culturi total diferite.
Durerea de picior in Stockholm
Deoarece de la ultima statie de metrou pana la cazarea noastra mai aveam de parcurs pe jos aproximativ 1 km, iar din acea statie pana in centrul vechi era aproximativ tot un km, am decis sa nu circulam cu metroul, ci sa mergem pe jos pana in centru vechi si sa luam la rand bulevardele ce duceau spre destinatia noastra si sa mai admiram orasul. Zis si facut.
In capitala Suediei am stat 4 zile, facand zilnic pe jos cam 15 – 20 km plus urcat si coborat scari, fiind incaltata cu papuci mai grei, genunchiul meu drept a cedat. Ma durea asa de tare cand umblam sau cand coboram scari incat am inceput sa merg cu piciorul drept fara sa mai indoi genunchiul, da aveam un mers ciudat si paream putin cu handicap.
Ce-i drept radeam de mine cum merg, cum cobor scarile, ce mai haz de necaz, doar suntem romani…. Partea care m-a impresionat din toata povestea abia acum urmeaza, ca o mica paranteza in Stockholm am vazut foarte multe persoane cu handicap, foarte multe.
Eu schiop, schiop… intram intr-un fast food turcesc sa mancam, ne comandam cate ceva, iar din portia mea am mancat doar cartofii prajiti, de carne nu aveam pofta. Ma ridic schiop schiop si il rog pe domnul de acolo sa mi-l puna la pachet, se uita la mine apoi imi pune inca o portie de cartofi prajiti alaturi de carnea ramasa la pachet, imi zambeste frumos si mi-l da. Nu mi-a cerut nici un ban in plus… Wow…fapta lui m-a uimit… De ce sa dai ceva in plus unei persoane necunoscute? Cand este afacerea ta intr-o tara straina si toata lumea este pusa pe facut bani.
Stiu ca acei cartofi nu au valoare mare, insa fapta omului mi s-a parut de milioane. Probabil a crezut ca sunt o tanara cu „handicap”, caci asa paream la prima vederea, de l-a facut sa recurga la acest gest, poate unii s-ar fi simtit jigniti, insa pe mine m-a impresionat atat de tare incat imi aduc aminte si dupa 4 ani de acest eveniment.
Fapta omului imi da speranta ca mai exista bunatate si compasiune in lume, un mic gest facut la timpul potrivit poate valora mai mult decat credem noi, eu am luat-o ca pe o lectie de viata, daruieste ceva atunci cand simti.
Multumesc domnule pentru cartofi!
Apa din trenul pe de calea ferata a mortii
Daca tot vorbim de lectii de viata am sa mai spun o mica povestioara la care am fost martora, petrecuta cu trei ani in urma intr-o tara din Asia.
Eram intr-un tren din Thailanda mergeam pe calea ferata a mortii, asa se numeste pentru ca la construirea ei au murit foarte multi prizonieri de razboi, mai multe detalii aici. Daca ar fi sa compar trenurile care circula pe aceea linie cu ale noastre, ale noastre sunt lux, trenul era format din patru vagoane necompartimentate. Era o caldura infernala desi toate geamurile erau deschise, daca trenul era oprit mai mult de 2 minute in statie incepeai sa transpiri…. groaznic. Am zis „cu trenul asta nu mai merg veac”, stati linistiti veacul a trecut mai repede de cat am crezut, ne-am intors tot cu trenul.
In fata noastra se aseaza un om simplu din satele thailandeze cu o plasa in mana, in plasa avea doua sticle de apa la 0.33L si ceva mancare, nimic deosebit pana acum. Vine controlorul de bilete tot transpirat si rosu la fata se vedea ca nu mai poate, dupa ce verifica toate biletele din vagon domnul din fata noastra il cheama si ii ofera o sticla de apa, apoi il imbie cu mancare, controlorul ia doar apa si ii multumeste frumos.
Spuneti voi unde ati mai vazut asa ceva? Am ramas fara cuvinte… aceea sticla de apa oferita a fost o binecuvantare pentru domnul controlor.
Noi am coborat la a doua statie insa domnul a ramas in tren cine stie cate statii mai avea de mers, cu siguranta si el avea nevoie de apa pentru a se hidrata in aceea caldura infernala, insa a cedat jumatate din portia lui altei persoane care avea mai mare nevoie de ea. Un gest de milioane, nu?
Uneori oamenii ne pot uimi cu faptele lor, un mic gest iti poate schimba stare in bine, un zambet oferit la timpul potrivit poate insemna mai mult decat te astepti. Cu totii trecem prin momente grele ale vietii, important este sa stim sa trecem peste ele, iar la randul nostru sa oferim acel mic gest ce ii poate ajuta pe cei de langa noi.
Atunci cand calatoresti nu uita sa privesti oamenii de langa tine, privestele comportamentul, privestele expresiile, gesturile, preia energia lor cat si a locului de unde esti si iti garantez ca o sa fii mult mai bogat spiritual dupa aceasta experienta.
Cititorule nu uita sa faci fapte simple la momentul potrivit sau sa oferi un zambet persoanei care are nevoie de el si iti garantez ca atat tu cat si ea o sa aveti o zi mai frumoasa.
Zi plina cu zambete!
Un gând despre &8222;Oameni intalniti in calatorii&8221;