Mie imi plac foarte mult legendele, locurile misterioase, istoria, cea a dacilor este preferata mea si tot ce are legatura cu cele enumerate mai sus, am auzit multe povestiri despre Cetatile dacice din muntii Orastiei, asa ca intr-un week-end am plecat in cautarea locului si poate ne astepta ceva misterios. Am vrut sa vad neaparat cetatea „Fetele Albe”, deoarece auzisem ca nu oricine poate sa ajunga pana acolo, oare eu voi putea?
Stiti legenda cu lupul alb din muntii Orastiei? Pentru cei care nu o stiti hai sa va spun:
” Se spune ca un preot a lui Zalmoxis a cutreierat tinuturile dacilor pentru ai invata cum sa fie placuti in fata zeilor, acest preot se „intelegea” foarte bine cu animalele salbatice in special cu lupii. Dupa un timp Zalmoxis decide ca preotul sa fie transformat in lup, un lup alb pentru a putea sari in ajutorul dacilor de fiecare data cand aveau nevoie. Acest lucru s-a si intamplat deoarece se spune ca dacii aveau o mare legatura cu lupii, pana si stingdarul lor era un lup cu corp de balaur. O data cu aparitia romanilor prin zona, acestia si-au facut aliati daci pentru a-l omora pe marele lup alb. Dacii tradatori au inceput sa omoare lupi, insa niciodata pe Marele Lup Alb, suparat s-a retras in munti si nu a mai sarit in ajutorul dacilor, prin urmare dacii au fost cuceriti de romani. Intrebat de Zalmoxis ce vrea sa faca, el a spus ca vrea sa vegheze in continuare urmasii dacilor.Se spune ca si astazi cutreiera padurile din muntii Orastiei."
Cetatile dacilor din muntii Orastiei sunt: Sarmizegetusa Regia, Cetatile de la Costesti Cetatuia si Blidaru, Asezarea de la Fetele Albe si Piatra Rosie, aceste cetati fac parte din Patrimoniu UNESCO. Dupa cum stiti din aceste cetati nu a mai ramas aproape nimic, insa locul este plin de incarcatura, cum spuneam eu intr-un articol anterior: „cand vezi o piatra la prima vedere ramane o simpla piatra, insa daca ii stii povestea atunci piatra prinde valoare”, asa si cu aceste cetati, desi au ramas doar niste ruine au o valoare inestimabila.
Prima data vedem Sarmizegetusa Regia, plin de turisti, nimic misterios. Foarte interesant cum au fost construite templele, citisem cu cativa ani in urma o carte numita „Religia Dacilor” scrisa de un istoric local. Am mai urmarit cativa soricei ce se ascundeau in zidurile de piatra, ne-am mirat cum au carat pietrele pana acolo, am vazut ca aveau un fel de canalizare, frumos. Mi-ar fi placut sa ma intorc putin in timp sa vad cum se traia pe vremea aceea, dar asa ca un om invizibil, sa fiu doar spectator.
Al doilea obiectiv „Asezarea de la Fete Albe”, bagam pe GPS sa ne arate pe unde sa o luam, in drum spre Sarmizegetusa este un mic indicator care arata spre „Fetele Albe”, un drum prin padure. Noi ne-am luat totusi dupa GPS si ne baga pe un drum forestier ce duce la niste case si de acolo se desparte drumul, unul duce spre o manastire, iar celelat nu stiu…Poate drumul e bun o fi o cale mai lunga, dar mai usoara. Ca sa nu mergem ca prostii intru la o casa sa intreb daca mergem pe drumul cel bun, ma intampina o batranica ce imi zice sa ma iau dupa semnul ce l-am vazut in drum spre cetate, ii uram sanatate si ne intoarcem.
Parcam masina sa nu o lovesca careva si hai la drum, intr-o ora si un pic urma sa se intunece. Intrebarea mea este: oare pot ajunge pana acolo? Sunt adevarate vorbele spuse de alti oameni? Sincer am fost putin speriata deoarece nu am rezistenta la urcare, la drum lung duc si 19 km pe zi, nu-i stres, stresul este la urcare. Intram in padure se mai intuneca putin, imi doream foarte mult sa ajung acolo, insa eram putin speriata deoarece nu stiam cat dureaza drumul pentru mine, inaintam… In cea mai abrupta panta vedem o salamandra, prietenul nostru ii face cateva poze, eu hai hai ca se intuneca in cele din urma plecam, nu a fost un drum usor insa a fost mult mai usor decat m-as fi asteptat. Inainte de a ajunge la cetate trebuie sa trece printr-o padure de brad, mi s-a parut putin ciudat sa vad palcul de brazi aliniati, asa ca in armata… sa fie oare daci ce pazesc inca cetatea? Trecem prin acel palc de brazi si dam de cetate, niste ruine. Ne-am tras putin rasuflarea, am privit in jur, am povestit putin din cele auzite despre loc, ne-am mirat cum de si-au facut dacii asezare aici, am lasat 50 de banuti ofranda pentru ei.
Sa vad acesta cetate a fost una din dorintele mele, ma bucur ca am reusit sa ajung acolo si nu am fost printre cei care nu pot, singurul lucru misterios au fost acei brazi asezati, aceea senzatie ca parca intri in ceva necunoscut, ceva mai intunecat, ceva misterios. Poate daca nu auzisem atatea povesti despre acest loc nu mi s-ar fi parut chiar asa.
Mergem la cazare la Pensiunea Dacica, este foarte frumoasa, cu mancare buna,o recomand. Singurul lucru mai neplacut este drumul pana acolo, la un moment dat se merge pe un drum forestier, credeti-ma ca merita tot „efortul”, drumul e bun asa ca mergeti incet si cu grija. Pe aici am vazut caini mari si blanosi, mai deschisi la culoare, facem misto ca sunt urmasii Marelui Lup Alb si ca ne pazesc. Seara am fost fascinati de un foc de tabara, am dormit cu urmasul Marelui Lup Alb la usa, de imi era frica sa mai ies afara din casuta, frica era doar in mintea mea, cainele era foarte bland, da cand vezi „dita” mai animalul…!
A doua zi plecam spre casa, cand ajungem la principala vedem indicator spre Cetatea Piatra Rosie, din ce citisem nu mi s-a parut foarte interesanta, da hai sa mergem daca tot suntem in zona. Mergem prin padure si la un moment dat facem stanga si urcam o panta, gasim cu greu loc de parcare, noroi…, dar hai sa vedem pe unde este.
Ne dam jos, vedem o casa, un mic indicator ce arata spre cetate insa trebuia sa trecem prin gradina cuiva, nehotarati apare urmasul Marelui Lup Alb, asa din senin. Se uita la noi… noi cutu cutu… dita mai animalul… cutu cutu.. vedem ca se uita la noi ca nu are treaba, era jucaus baiatu. Noi sa mergem sa nu mergem… ne hotaram… Mergem… In momentul in care am zis ca mergem acest caine a inceput sa fuga de bucurie in jurul nostru si s-a indreptat spre poarta care duce spre Cetatea Piatra Rosie.
Noi nu am stiut pe unde sa o luam insa urmasul Marelui Lup Alb a fost ghidul nostru, mergea la un pas inaintea noastra sau mai bine zis noi cu un pas inapoia lui, cand am ajuns in varful cetatii s-a asezat pe o movila de pamant si nu s-a miscat de acolo pana nu am zis, „gata plecam”. Privind mai bine cainele, avea ochii mai rosiatici, poate o fi de la apa din baltile de la cetate, dearece era rosie si ea datorita pamantului rosiatic. Atunci am inteles de unde numele de „Piatra Rosie”.
Plecam, la coborare urmasul Marelui Lup Alb era printre picioarele noastre, ajungem la aceea poarta ce trebuia prinsa cu o zala intr-un cui, ne intoarcem privirea putin in dreapta sa admiram peisajul muntos si hop… cainele a disparut. Unde-i cainele? Acum cinci secunde era la picioarele noastre, cum a trecut prin poarta ca era prinsa? Poate a trecut pe marginea cu padurea deoarece era putin loc. Merg la poarta sa scot lantul de pe cui si vad ca nu a mai este cum l-am lasat eu…
Cum adica nu mai este cum l-am lasat eu? Eu l-am prins in prima zala deoarece era mai usor pentru mine, cand am deschis prima data poarta si acum era intr-o zala din mijlocul lantului. Nu am vazut alti turisti in zona si nici un om de-a casei. Nu imi pot explica ce s-a intamplat si cum a disparut cainele in cinci secunde de langa noi.
Dragul de urmasul Marelui Lup Alb ne astepta langa masina, l-am rasplatit putin pentru faptul ca a fost ghidul si paznicul nostru.
Aceste siruri de evenimente misterioase la prima vedere mi-au ramas in minte si acum cand scriu aceste randuri desi a trecut mai bine de un an de cand am fost acolo, inca simt emotia lasata de acest caine si de padurea misterioasa.
Stiu ca poate cainele a invatat deja de atat timp ca oamenii noi aparuti prin zona merg la cetate si ca daca ii insoteste primeste ceva recompensa, insa lasati-ma sa cred ca este ceva misterios la mijloc, am plecat in calatorie sa gasesc ceva misterios de la daci si vreau sa cred ca am gasit, asta ma face fericita.
Urmasule Marelui Lup Alb multumesc pentru clipele pline de mister si astazi ma uit la fimarea cu tine cat te-ai bucurat ca plecam in drumetie.
Cititorule tu crezi in magie? Daca un lucru te face fericit crezi in el indiferent cate explicatii rationale ti se dau.
Zi magica!
